Noutăţi

Vizita Preasfințitului Sionie, episcop de Velicika, starețul mânăstirii stavropighiale Troyan la Sfânta Mănăstire Sireți.

Aflat într-o vizită la comunitățile bulgărești din Republica Moldova, Preasfințitul Episcop Sionie a poposit vineri, 6 octombrie 2017, la Sfânta noastră Mănăstire unde a vizitat complexul monahal și s-a  întreținut cordial cu obștea după care a vizitat și Sfânta Mănăstire Căpriana.

*    *   *

Manastirea Troyan

Manastirea Troyan, asezamant monahal cu statut de stavropighie, este cea de-a treia mare manastire a Bulgariei. Manastirea se afla ridicata pe malul raului Cherni Osam, la poalele impadurile ale Muntilor Balcani, in apropiere de Oreshak, un orasel aflat la o distanta de 10 kilometri sud-est de orasul de Troyan, in Provincia Lovech.

Construita la o altitudine de 400 de metri, cea mai mare manastire din Muntii Balcani este inconjurata de paduri dese si de un rau: Raul Cherni Osam. La aceasta manastire se ajunge foarte usor, de pe drumul principal ce leaga orasul Troyan de orasul Oreshaka, un indicator indicand calea.

Complexul monahal din Troyan este unul destul de cunoscut si de dezvoltat, acesta fiind inclus in mai toate traseele turistice locale si nationale. In imediata apropiere a acestuia se afla o serie de magazine cu suveniruri, restaurante si alte mici distractii pentru vizitatori. Cu toate acestea, spre bucuria inchinatorilor, linistea manastirii nu este cu nimic tulburata.

Manastirea Troyan - scurt istoric

Primele urme ale vietii religioase de pe aceste carari muntoase ne-au ramas de pe la sfarsitul secolului al XVI-lea. Exista insa si pareri conform carora, prima biserica de aici ar fi putut data inca de pe la sfarsitul celui de-al doilea Stat Bulgar, adica secolul al XIV-lea, cand a fost intemeiat si orasul Troyan.

Potrivit analelor manastirii, pastrate de catre un calugar anonim, Manastirea Troyan a foste intemeiata de catre un pustnic venit aici de unul singur. Se spune ca el a construit o simpla incapere unde sa se adaposteasca de intemperiile vremii, la cativa ani dupa Caderea celui de-al doilea Stat Bulgar.

Asa cum "lumina nu se aprinde pentru a se aseza sub obroc" si "cetatea din varful muntelui nu poate sa ramana tainuita", tot asa nici "cel ce se teme de Domnul" nu poate ramane tainuit celor dornici de mantuire. In scurt timp, calugarul si-a castigat dragostea satenilor, care au inceput sa-l caute, pentru rugaciune si sfaturi. Putin mai tarziu, acesta a construit o micuta biserica, inchinata Maicii Domnului.

In perioada dintre intemeiarea ei si anul 1830, manastirea a trecut prin grele incercari, cladirile fiindu-i daramate, iar calugarii omorati. Faptul ca Manastirea Troyan se afla sub jurisdictia episcopilor greci din Eparhia de Lovech, i-a adus acesteia noi greutati: aceia urmareau folosirea pamanturilor si a padurilor manastirii in interes propriu.

Rezolvarea problemelor manastirii a sosit odata cu anul 1830, cand o delegatie de calugari ai manastirii a mers in vizita la Patriarhia de Constantinopol. Ei doreau sa obtina independenta religioasa, administrativa si economica a Manastirii Troyan. Cu ajutorul unei scrisori de intarire, scrisa de catre Episcopul Mitropolit Ilarion din Troyan, calugarii au obtinut ceea ce si-au dorit de la Patriarh.

Un act special, data 4 decembrie 1830 si semnat de catre Patriarhul Ecumenic Constandios, a oferit manastirii autonomia dorita, declarand-o pe aceasta "stavropighie". Aceasta inseamna ca manastirea a fost luata de sub jurisdictia episcopului din Lovech si pusa sub directa purtare de grija a Patriarhiei de Constantipopol. Din acest moment, asezamantul monahal din Troyan a inceput sa creasca din toate punctele de vedere, devind astfel un important centru religios si cultural.

Manastirea Troyan - arhitectura si podoabe

Manastirea este construita in stilul renascentist bulgar. Capela Sfantul Nicolae Facatorul-de-Minuni este cea mai veche si bine-pastrata cladire cu rol religios din zona. Capela se afla astazi in afara complexului monahal, la aproximativ o jumatate de ora mers pe jos, in directia sudica.

Biserica centrala a manastirii, inchina Adormirii Maicii Domnului, a fost construita in anul 1835, de catre un mester din orasul Peshtera, pe nume Konstantin. Biserica a fost construita din piatra poroasa si caramizi de mari dimensiuni, asezate in straturi. Biserica a impresionat pe toti pelerinii ce i-au calcat pragul. Unul dintre acestia, ungurul Felix Kanitz, si-a exprimat admiratia fata de aceasta biserica in cartea sa, "Bulgaria Danubiana si Balcanii", in anul 1871.

Cu toate ca ansamblul monahal nu a fost construit tot odata, ci intr-o perioada mare de timp, si de catre mai multi mesteri, acesta isi pastreaza insa o armonie aparte. Cladirile manastirii au cate 3 sau 4 etaje, verande largi ce dau spre curtea interioara, si coloane specifice vechiului stil bulgar.

Biserica din Troyan este pictata atat in interior cat si in exterior. Frescele bisericii au fost lucrate intre anii 1847-1849, de catre faimosul pictor bulgar Zahari Zograf, din "Scoala de Arta si Iconografie Samokov". In marea lor parte, icoanele bisericii sunt lucrari ale altor mesteri din Scoala Samokov, printre acestia numarandu-se si fratele lui Zahari Zograf, Dimitar Zograf.

Stiind faptul ca Zahari Zograf si colegii acestuia au lucrat o mare parte dintre frescele manastirilor bulgare care inca se mai pastreaza, putem spune ca cele intalnite in Manastirea Troyan se aseamana multor altora, dar mai cu seama celor din Manastirea Rila.

O pictura interesanta, care nu se incadreaza insa in nici un canon bisericesc, este cea intalnita pe peretele unei cladiri de langa biserica. Aici, zugravul Zahari a pictat un leu si un elefant, acestea fiind simboluri ale puterii si ale rabdarii bulgare, de-a lungul indelungii stapaniri otomane.

Ca si in alte manastiri bulgare (spre exemplu in Manastirea Bachkovo), zugravul Zahari si-a pictat si aici chipul sau, alaturi de cel al staretului. Un alt aspect interesant privind compozitia frescelor este faptul ca, in imediata apropiere a Sfantului Altar, se afla un grup de 27 de calugari, alcatuind obstea din acea vreme.

Minunatul iconostas, in intregime sculptat in lemn de nuc, a fost lucrat de catre mesteri din Scoala de Arta Tryavna, in anul 1839. Ca si in celelalte manastiri bulgare, si acesta poarta o icoana facatoare-de-minuni. Icoana dateaza inca de la intemeierea Manastirii Troyan si este cunoscuta drept "icoana cu trei maini" a Maicii Domnului. Potrivit traditiei, aceasta icoana a fost donata manastirii de un calugar care, in drumul sau de la Muntele Athos spre Romania, a trecut pe aici si a vietuit o vreme impreuna cu pustnicul anonim.

Acest model de icoana dateaza inca din secolul al VIII-lea, stand in stransa legatura cu Sfantul Ioan Damaschin. Acest sfant, mare aparator al Sfintelor Icoane, si-a atras mania necredinciosilor vremii, care, cu scopul de a-l opri a mai scrie cuvinte ziditoare de suflet si de aparare a sfintelor icoane, i-au inscenat o pedeapsa. Leo al III-lea, care lupta impotriva icoanelor, a implicat numele Sfantului Ioan Damaschin intr-o tradare impotriva Califului din Damasc. Drept pedeapsa, acesta din urma i-a taiat mana sfantului.

Printr-o indelungata rugaciune, a avut loc o minune a Maicii Domnului. Mana i s-a prins din nou in incheietura antebratului. In vis, el a visat-o pe Maica Domnului, care i-a spus: "Manas ta este vindecata pentru ca ai scris in apararea crestinismului." Trezindu-se, el a pus sa se faca o copie de argind a unei maine si a pus-o pe icoana, in amintirea acestei mari minuni.

Pe langa icoana Maicii Domnului, manastirea mai insa si alte icoane minunate. Un mare pelerinaj are loc la Manastirea Troyan in ziua de praznuire a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, o icoana a acestuia, din biserica centrala, fiind mult iubita de popor.

Pe langa rolul religios al Manastirii Troyan, aceasta a avut si un important rol cultural. Manastirea "a nascut" o serie de oameni de seama: scriitori, profesori si traducatori, inclusiv istorici precum calugarul Spirodon, autor al celei de-a doua carti despre "Istoria Bulgariei" (1792).

Manastirea Troyan a fost si un puternic izvor al luptei de rezistenta a culturii bulgare in fata conducerii otomane. Asemeni altor manastiri bulgare, si aceasta l-a gazduit destul de des pe "Apostolul Libertatii" - Vassil Levski. Acesta a format comisii revolutionare nu numai in orasul Troyan, ci si in interiorul manastirii. Grupul de rezistenta alcatuit in manastire numara pana la 80 de calugari si era condus de arhimandritul Macarie.

In acea vreme (jumatatea secolului al XIX-lea), tiparirea cartilor in cadrul manastirii a inceput sa scada, ca urmare a schimbarii prioritatilor manastirii. In timpul razboiului de eliberare Ruso-Turc, parintele Makari a transformat Manastirea Troyan in spital pentru soldatii rusi.