Noutăţi

Sfantul Vasile cel Mare este sarbatorit in Biserica Ortodoxa pe 1 ianuarie si pe 30 ianuarie alaturi de Sfintii Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. S-a nascut in anul 330, in Capadocia, intr-o familie numeroasa. A avut patru surori si patru frati. Cinci din cei noua au devenit sfinti in calendarul Bisericii Ortodoxe, alaturi de parintii lor, Vasilie, Emilia si Macrina cea Batrana, bunica Sfantului Vasile. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfanta Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica.

Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Batrana si elev al Sfantului Grigorie Facatorul de Minuni. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, insusindu-si tot ceea ce era mai bun din cultura pagana. In anul 356 revine in tara si devine profesor de retorica.

  Continuare»

Împlinindu-se opt zile de la Naştere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc, pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovaţi şi robiţi de dânsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat şi să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut.  Continuare»

După ce magii au ajuns la Betleem şi s-au închinat dumnezeiescului Prunc, i-au oferit Acestuia daruri de aur, smirnă şi tămâie: aurul pentru a omagia demnitatea Sa regală; smirna pentru moartea Sa jertfelnică, iar tămâia pentru a cinsti dumnezeirea Sa. Evanghelistul Matei povesteşte cum prin intermediul magilor popoarele păgâne s-au închinat Mântuitorului Hristos, cum Pruncul Iisus era ameninţat cu moartea de regele Irod şi cum Dumnezeu, prin intermediul Dreptului Iosif şi al Mariei, are grijă de Pruncul Iisus.
  Continuare»

Astăzi, 8 ianuarie 2019, în o doua zi a praznicului Nașterii Domnului, la recomandarea Preacuviosului părinte Arhim. Porfirie, starețul sfintei noastre mânăstiri, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir a hirotesit întru arhimandrit pe Preacuvioșii Ieromonahi Mihail și Serafim.

Hirotesia a avut loc în paraclisul palatului Mitropolitan din Chișinău.

  Continuare»

”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi

pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”

(Luca 2, 14)

Preasfințiți arhipăstori,

Preacucernici preoți şi diaconi,

Preacuvioși monahi şi monahii,

Iubiți întru Hristos Domnul frați şi surori,

 

La slăvitul şi luminatul praznic al Nașterii Pruncului dumnezeiesc, vă adresez tuturor părintești felicitări şi arhierești binecuvântări!

Cântarea îngerească a oștilor cerești, care au binevestit nașterea Mântuitorului în lume, răsună și astăzi în Biserica noastră, încălzindu-ne sufletele, întărindu-ne în credință și sădind adânc în inimile noastre adevărul: ”Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui!”(Ps. 99,4).

În lumina acestui adevăr suntem chemați să trăim și să propovăduim și noi astăzi: ”că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”(Ioan 3,16).

  Continuare»

Ceea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor!

Dacă Ioan, încă în pântecele mamei sale fiind, când a venit Maria la Elisabeta, a săltat de bucurie, cu cât mai mult noi, astăzi, văzând nu pe Maria, ci pe Insuşi Mântuitorul nostru, trebuie să săltăm cu bucurie şi să prăznuim, să ne minunăm şi să ne uimim de Taina cea mare a întrupării lui Hristos, care covârşeşte toată priceperea omenească.

  Continuare»

Jertfa maicii Teodora, prin donarea întregii sale averi Bisericii, poate fi asemănată cu cei doi bani ai văduvei din Evanghelie, cât și cu jertfa lui Zaheu Vameșul.

Mai mult ca atât ea s-a jertfit pe sine însăși lui Hristos intrând în schima monahală.

Arhimandritul Sofronie Saharov spunea: „Zaheu n-a ținut seama de părerea mulțimii și a luat asupra sa rușinea”.

Nici maica Teodora n-a ținut seama de gura lumii în tot ce a făcut.

Un fiu duhovnicesc

Astăzi, 5 01 2019, la biserica „Sf. Ecaterina” s-a săvârșit Sf. Liturghie și parastasul la împlinirea a 40 de zile de la trecerea la Domnula a maicii Teodora.

Au participat Soborul Sf. Mânăstiri Sireți, rude și credincioși.

  Continuare»

Statistica sumbră a fost relatată de Breitbart News care a semnalat că numărul de avorturi din întreaga lume este mai mare decât numărul cumulat al persoanelor care și-au pierdut viața din cauza cancerului, SIDA, a accidentelor rutiere și sinucideri.

  Continuare»

În Anul Centenar Biserica Ortodoxă Română a recunoscut sfințenia unui mare român care, pe lângă virtuțile sale, a contribuit și la Marea Unire: ierarhul Dionisie Erhan.

Propunerea de canonizare a Episcopului Dionisie Erhan (1868-1943) a venit din partea Sinodului Mitropoliei Basarabiei ca urmare a demersurilor Episcopiei Basarabiei de Sud.

În acest sens au fost avute în vedere: ortodoxia credinței, activitatea deosebită desfășurată de episcopul Dionisie Erhan ca stareț al Mănăstirii Suruceni, dar mai ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și, mai apoi, ca episcop de Ismail și Cetatea Albă.  Continuare»

Era în Roma o femeie oarecare cu numele Aglaida, fata unui tată slăvit, anume Acachie, care fusese mai înainte antipat al aceleiaşi cetăţi a Romei. Aceasta fiind tânăra şi frumoasă la faţă, având multe averi ce-i rămăseseră de la părinţii ei şi ducând o viaţă liberă, fără bărbat legiuit, îşi petrecea zilele sale în desfrâu şi în păcate, fiind biruită de patima cea firească a neputinţei trupeşti. Ea avea la dânsa un om, ca slugă credincioasă a casei şi a toată avuţia ei, cu numele de Bonifatie, tânăr şi frumos la chip. Cu acesta vieţuia în necurăţie. Nu spre ruşinare se vorbeşte aceasta, căci degrabă se va spune fericită şi minunata schimbare a acestora. Pentru că, fiind lăudaţi sfinţii lui Dumnezeu, nici păcatele lor cele mai dinainte nu se tac. Ca să se arate aceasta cum că nu toţi din tinereţe au fost buni şi drepţi, ci avându-şi firea stricată, asemenea multora, s-au săvârşit cu pocăinţa cea adevărată şi cu schimbarea cea bună, făcându-se mari prin faptele cele bune şi slăviţi cu sfinţenia, precum vom vedea. Că şi noi, păcătoşi fiind, să nu deznădăjduim de mântuire, ci să ne deşteptăm către ridicarea cea grabnică, ştiind, că după pocăinţa păcatelor, putem a fi sfinţi, Dumnezeu ajutându-ne, numai noi de vom vrea.  Continuare»

1. A tăcut și a făcut. I s-a reproșat mereu că nu comunică, însă a preferat să lase faptele să vorbească pentru el, în comparație cu marii „oratori” politici, care vorbesc non-stop, dar care, concret, nu realizează nimic.

2. Nu a reacționat niciodată la calomniile ce i-au fost aduse, deși a fost hărțuit în permanență. A întors mereu obrazul.

3. A fost singurul demnitar al Romaniei care și-a asumat Centenarul, printr-un program coerent încă de la începerea misiunii de patriarh.

4. Sub păstorirea sa, a fost construit cel mai important edificiu religios în cei aproape 2000 de ani de creștinism românesc.

5. A salvat onoarea Centenarului, împlinind dorința Regelui Carol I si a Regelui Ferdinand. Catedrala Națională sau Catedrala Mântuirii Neamului a fost dorită inițial de către Regele Carol I, după Războiul de Independență și solicitată apoi de către Regele Ferdinand, după Primul Război Mondial.

  Continuare»

Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinţi simpli, era şi el smerit cu inima şi bun cu viaţa. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, s-a împărtăşit nunţii celei legiuite şi s-a făcut tată de copii. El vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini. Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, cu osârdie slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, care era o cetate vestită a Ciprului, în împărăţia marelui Constantin şi a lui Constantie, fiul său, unde făcea minuni preaslăvite.  Continuare»

Sfântul Nicolae s-a născut pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian şi pentru viaţa sa curată şi nespusa lui bunătate a fost făcut arhiereu. Vestind cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, a fost întemniţat, dar în timpul lui Constantin cel Mare (306-337) a fost eliberat. Mergând el la Mira, nu a trecut multă vreme şi s-a întrunit cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea. A luat parte la lucrările acestui Sinod Ecumenic din anul 325. A primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni...  Continuare»

Sf. Iacov Persul - Ocrotitorul ceresc al Sfintei Mănăstiri Sireţi

Sfântul Iacov s-a născut în cetatea persană Elapa (sau Vilat) din părinţi creştini, a fost crescut întru Sfânta Credinţă Creştină şi s-a căsătorit cu o femeie creştină. Regele persan Yezdegherd l-a îndrăgit pe Iacov pentru aleasa lui ţinută, educaţia strălucită şi marile lui calităţi diplomatice şi personale şi l-a făcut curtean al palatului său. Înşelat de măgulirile regelui, Iacov a uitat de sine şi a început să aducă necurate jertfe idolilor, asemenea regelui, care era păgân.  Continuare»

Sfânta Muceniţă Ecaterina a trăit pe vremea împăratului Maximian, la începutul veacului al IV-lea. Era de fel din din Egipt, din cetatea Alexandriei, un mare centru cultural, politic şi economic al antichităţii. Era fiica unui principe alexandrin pe nume Consta. Era foarte frumoasă şi înaltă la trup. Aceasta a învăţat într-un mod strălucit toată învăţătura şi ştiinţa greacă şi latină a acelor vremuri, uimind cu înţelepciunea şi priceperea sa. A învăţat de asemenea şi arta retoricii (oratoria, grăirea frumoasă). Era renumită şi pentru că ştia multe limbi străine şi dialecte ale multor neamuri. Era renumită şi admirată nu numai în Alexandria, căci faima sa depăşise graniţele egiptene. Mulţi veneau în Alexandria pentru că auziseră de renumele şi înţelepciunea ei.  Continuare»