Noutăţi
Tentativa de asasinare a Catholicos-Patriarhul Georgiei, Ilia al II-lea, a fost confirmată în mod oficial. Evitând o operație la Tbilisi, de la care nu se dorea să scape viu, Patriarhul, aflat în Germania, nu a putut fi nici otrăvit de către unul dintre apropiați
Continuare»
Episcopul Haralambie al Magneziei, arestat de guvernatorul local
Guvernatorul asezarii Magnezia (zona Turciei), Lucian, a dispus arestarea Episcopului ortodox Haralambie al Magneziei, cerandu-i acestuia sa renunte la credinta crestina. Aflat la o varsta foarte inaintata, de 113 ani, Episcopul a refuzat ordinul, dandu-se de bunavoie pe mana tortionarilor sai, care l-au supus unor chinuri greu de imaginat. Cu toate acestea, spre uimirea tuturor celor aflati de fata, fara a raspunde cu vreo rautate, Episcopul ortodox s-a rezumat la cuvintele:
Continuare»"Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!".
De astăzi suntem în Săptămâna Înfricoşatoarei Judecăţi şi este firesc să vorbim despre înfricoşata Judecată şi despre semnele sfârşitului lumii. Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie şi în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul.
Apocalipsa vorbeşte despre evenimentele sfârşitului lumii şi despre înfricoşata Judecată cu precădere în simboluri şi în ghicitură, dar Sfinţii Părinţi au tâlcuit-o şi există o tradiţie autentică a Bisericii care ne vorbeşte şi despre semnele apropierii sfârşitului lumii şi despre Judecata de Apoi.
Continuare»
Deoarece în zilele noastre câteva persoane tulburate s-au răzvrătit în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, îndemnăm părinteşte să vă păstraţi mintea în rugăciune şi să vă rugaţi pentru îndreptarea fraţilor noştri căzuţi în marele păcat al mândriei, ce i-a făcut să se rupă de Sfânta Biserică prin neascultare şi îndemnul diavolului, urâtorul a tot binele!
După ce recunoaştem un creştin, care se numeşte „nepomenitor”, sau care îndeamnă la schisma nepomenirii ierarhului, socotind că Biserica Ortodoxă a căzut în erezie în urma Sinodului din Creta? Care sunt semnele?
1. Nerecunoaşterea legăturii sfinţeniei şi harului primit de la Însuşi Domnul Iisus Hristos, prin Sfinţii Apostoli până la slujitorii Sfintei Biserici din zilele noastre, precum sectele neoprotestante, socotindu-i pe toţi căzuţi, numai ei fiind mântuiţi.
Continuare»
Sfintii Atanasie si Chiril au luptat impotriva a doua dintre cele mai mari erezii: arianismul si nestorianismul.
1. Liturghia este Împărăția lui Dumnezeu deja venită pe pământ. Binecuvântând împărăția, preotul binecuvintează liturghia care urmează să se desfășoare.
2. Cânt te găsești în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns în vârful muntelui să nu amețești. Și să știți că această a doua primejdie este mai mare decât cea dintâi. Pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiți de ea.
3. Dacă după moarte nu mai e nimic, ce rost mai are să trăiești, să speri, să te lupți…
Continuare»
Sfantul Antonie cel Mare este praznuit pe 17/30 ianuarie. Sfantul Antonie a fost un barbat de neam egiptean, care a ramas in memoria Bisericii drept primul mare nevoitor crestin pustnic. Cuviosul Antonie s-a nascut in anul 250, in localitatea egipteana Koman, si a trecut la cele vesnice in anul 356, la varsta de 105 ani, in pustia in care s-a nevoit aproape toata viata, dupa ce l-a inmormantat pe Sfantul Pavel Tebeul.
Cuviosul Antonie este considerat incepatorul vietii monahale, datorita faptului ca a renuntat la toate cele lumesti si s-a retras in pustie, pentru a fi desavarsit in Hristos. Chiar daca Sfantul Antonie nu a fost un om invatat, el a ajuns parinte duhovnicesc pentru nenumarati carturari ai vremii, printre ei numarandu-se si Sfantul Atanasie, viitorul patriarh al Alexandriei.
Continuare»
Cuviosul Antonie cel Mare
Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte vazator si, fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic mestesugirile lor, ca si cand nu era suparat de ei. Si de multe ori vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli, cum iau aminte la viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea sa pe oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea duhurile cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le aminte de surparea lor cea din cer si de chinul lor, in focul cel vesnic.
Continuare»
Calatorind pentru a treia oara si, probabil, pentru ultima data la Ierusalim, Iisus nu a putut evita cetatea Ierihonului, fiindca pe aici trecea drumul spre capitala politica si religioasa a Palestinei timpului. Si aici, in Ierihon, ca de altfel peste tot pe unde a trecut, Iisus a mai facut un mare bine, a mai salvat un suflet. Din nou Iisus se constituie in exemplu si pentru noi indemnandu-ne sa facem si noi cate un bine oricat de mic aproapelui nostru in oricare loc ne-am afla. Cu toate ca nu-si propusese sa ramana in oras, intalnirea lui Iisus cu bogatul-sarac Zaheu l-a facut pe Domnul sa-si schimbe programul calatoriei. Continuare»
Pe Cuviosul Antipa, mare trăitor duhovnicesc şi călugăr sfânt, l-a odrăslit pământul Moldovei în veacul al XIX-lea. Acest ostaş al lui Hristos, numit din botez Alexandru Luchian, s-a născut în anul 1816 într-o familie de ţărani credincioşi din satul Calapodeşti - Bacău. La vârsta de 20 de ani a fost călăuzit de Duhul Sfânt să intre în nevoinţa călugărească.
Continuare»
Cuvânt al Sfantul Ioan Gura de Aur la Duminica după Botezul Domnului"Este mai mic decat toate semintele, iar daca creste, este mai mare decat toate buruienele” (Matei 13, 32)
Hristos zice ca ceea ce se intampla cu grauntele de mustar, se intampla si cu propovaduirea Evangheliei. Ucenicii Lui erau cei mai slabi dintre toti, cei mai mici dintre toti, dar, totusi, lucrand in ei o putere mare, Evanghelia s-a propovaduit in toata lumea.
La pilda grauntelui de mustar, Domnul adauga inca si pe cea a aluatului, pe care l-a luat femeia si l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce a dospit. Adica, precum aluatul dospeste o cantitate mare de faina, asa Apostolii, zice El, vor intoarce toata lumea. Continuare»
6 ianuarie, anul 383: Ziua Luminilor
Acum îmi recunosc turma, astăzi văd chipul cel obişnuit al Bisericii când, urând îndeletnicirea cu griji trupeşti, veniţi împreună, întreaga turmă, către slujirea lui Dumnezeu. Poporul, pe de o parte, strâmtorează lăcaşul, pătrunzând până înlăuntrul sfintelor altare, iar cât nu încape înăuntru umple şi locul de afară, de dinaintea bisericii, potrivit cu chipul albinelor: căci unele lucrează înăuntru, iar altele zboară împrejurul stupului. Deci aşa să faceţi, o, copii, şi să nu părăsiţi nicicând strădania aceasta! Pentru că mă mărturisesc a pătimi-de patima cea păstorească şi că voiesc ca, şezând pe un loc înalt, să văd la poalele şi dimprejurul acelui vârf turma adunată la un loc. Iar de mi se întâmplă astfel, mă umplu de o râvnă minunată şi cuvântul mi-l rostesc cu bucurie, ca şi păstorii ce-şi cântă Cântările cele păstoreşti.
Continuare»
Acest mare mărturisitor al luminii Sfântului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pământului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit "al Luminilor" invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.
Fiu al unor negustori cucernici din oraşul Kursk, el a crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică şi a avut parte la vârsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.
La 17 ani părăsi lumea, cu binecuvântarea mamei sale, şi intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtuţi monahale. Îndeplinea cu bucurie şi zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrânge pornirile trupului şi îşi păstra, ziua şi noaptea, mintea aţintită la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus.
Continuare»
POVESTEA FIULUI RĂTĂCITOR
A fost odată un copil cuminte, care ducea o viaţă fericită şi lipsită de griji, în sînul familiei sale. Nimic nu-i lipsea. Tatăl lui era Dumnezeu, iar îngerii şi sfinţii erau fraţii şi surorile sale. Avea hrană din belşug, din tot ce-i poftea inima, dar mai presus de orice avea parte de dragostea şi purtarea de grijă a familie sale. Era pe deplin fericit!
Timpul a trecut, copilul s-a văzut mai măricel şi pentru că auzise el cîte şi mai cîte despre cele ce se petreceau în lumea largă, i s-a urît cu viaţa ce-o ducea lîngă ai lui. Voia altceva. Cu totul altceva. A intrat într-o zi în odaia Tatălui său şi I-a spus:
Continuare»
<< 11 12 13 14 15 16 17 18 19 < Pagina 20 din 107 > 21 22 23 24 25 26 27 28 29 >>
