Noutăţi

Dobri Dobrev a fost înmormântat joi în cimitirul bisericii din localitatea natală Bailovo, aşa cum i-a fost dorinţa încă din timpul vieţii. La funeraliile sale a participat Patriarhul Neofit care a venit să-i aducă un ultim omagiu celui supranumit „cerșetorul pentru Hristos”, trecut în veşnicie la vârsta de 103 ani.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preafericirea Sa a făcut referire la faptul că bunicul Dobri Dobrev este unul dintre cei mai importanţi ctitori ai catedralei „Alexander Nevsky” din Sofia, precum şi al altor biserici din Bulgaria.

Potrivit orthochristian.com, Dobri Dobrev a donat în total peste 60.000 de dolari (aproximativ 100.000 leva) pentru: Catedrala „Sfântul Alexander Nevsky” din Sofia, Biserica „Sfinții Chiril și Metodie” din Satul Bailovo și Mănăstirea Eleshnishki „Adormirea Maicii Domnului” din Estul Sofiei.

  Continuare»

  Continuare»

Patriarhia Bulgară a anunțat marți, 13 februarie 2018, că Bunicul Dobri Dobrev, supranumit „Cerșetorul pentru Hristos”, unul dintre cei mai iubiți și cunoscuți oameni din Bulgaria, a trecut la Domnul, la vârsta de 103 ani. El cerșea în apropierea Catedralei din Sofia, iar din banii adunați făcea donații bisericilor, mănăstirilor și orfelinatelor din Bulgaria.

Trupul său a fost depus în Biserica „Sfinții Chiril și Metodie” din localitatea natală Bailovo, unde va fi înmormântat joi.

Cel cunoscut drept „Bunicul Dobri” sau „Sfântul din Bailovo” cerșea în apropierea Catedralei „Alexander Nevsky” cu un pahar de plastic în mână. În acest mod el a strâns sume importante din care a făcut donații și acte de caritate.

  Continuare»

Spre sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare disputa legata de cei trei ierarhi, pe care ii praznuim pe 30 ianuarie, oamenii intrebandu-se care este mai mare: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate aievea, unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, fericitului i-au aparut cei trei sfinti impreuna.

Cuvintele pe care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfantului Ioan ne arata modul in care sfintii conlucreaza - cu Dumnezeu si intre ei -, asa cum si noi trebuie sa ne unim, in cuvant si in lucrare:

"Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor.

  Continuare»

Primind veste că urmează să vină vreun dregător sau judecător pământesc, luăm toate măsurile ca să aducem lucrurile noastre în rânduiala cuvenită şi să merităm încuviinţarea celui ce va veni: cu atât mai mult trebuie să ne îngrijoreze judecata lui Hristos, la care se va hotărî soarta veşnică a fiecăruia dintre noi.

Judecătorul e înfricoşător, nespus de înfricoşător: înfricoşător prin măreţie, înfricoşător prin atotputernicie, înfricoşător fiindcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc şi nici un gând omenesc de taină, nici un simţământ, oricât de subţire, nu îi rămân ascunse.

  Continuare»

Cu toţii rătăcim calea, atunci când lepădăm harul lui Dumnezeu. Pribegind în ţinuturi îndepărtate, în căutarea drumului înapoi spre casa părintească, înţelegem în cele din urmă că trebuie să alegem între viaţă şi moarte: fie ne întoarcem către Dumnezeul cel viu în suferinţa noastră, fie ne lăsăm pradă deznădejdii, cu toate urmările ei nimicitoare.

Deşi scurtă, pilda fiului risipitor este una dintre cele mai frumoase istorisiri pe care le-a cunoscut vreodată omenirea. Ar fi putut să se numească şi pilda iubirii Tatălui Ceresc, pentru că în ea se vorbeşte mai mult despre dragostea cea plină de milostivire a Tatălui decât despre păcatele fiului risipitor, însă numele ce i-a fost dat se potriveşte mai bine psihologiei omului căzut.

Nevoindu-ne să ne regăsim adâncul inimii, înţelegem că tragedia omului constă în faptul că a ales să vieţuiască în afara casei Tatălui său, în afara inimii, departe tocmai de locul unde sălăşluieşte Duhul lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune că noi suntem temple ale Dumnezeului celui viu, ceea ce înseamnă că inima noastră este sălaşul firesc al Duhului Sfânt. Acelaşi lucru îl adevereşte şi celălalt mare Apostol, Petru, atunci când zice că Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte în inima noastră.

  Continuare»

In fiecare an, pe data de 7/20 ianuarie praznuim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.  Continuare»

În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să Se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-Se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată glas din ceruri zicând:„Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.” „Și se va arăta slava Domnului și tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit.” (Isaia 40:5)  Continuare»

Dumnezeiescul Onufrie  s-a născut în satul Gabrovo, eparhia Veliko Târnovo, în anul 1786, din părinți creștini. Tatăl lui se numea Decio, iar mai apoi în schima monahală îngerească Daniil, iar mama lui-Ana. Erau bogați și vestiți. Și li s-a născut lor acest fiu și l-au numit în Sfântul Botez Matei. Când a ajuns la vârsta învățăturii, l-au dat pe el la școală ca să învețe să scrie și să citească. La 17 ori 18 ani s-a întâmplat că părinții l-au bătut, iar el, scârbit, a spus cuvânt înaintea unor turci că se va turci. Părinții lui nu voiau ca turcii să-l răpească în chip silnic, astfel că Matei a rămas creștin ca și mai înainte: nu a făcut o mărturisire deschisă a credinței mahomedane și nu a primit tăierea împrejur. Când a ajuns la vârstă desăvârșită și a cugetat  asupra faptelor lui lumești, a părăsit ținutul său natal, s-a dus la Sfântul Munte și a rămas la Mănăstirea Hilandar, unde a petrecut mai mulți ani.  Continuare»

Sfantul Stefan era iudeu de neam, din semintia lui Avraam. Marindu-se numarul crestinilor dupa intemeierea Bisericii si crescand numarul cererilor pentru diverse slujiri ale Apostolilor, au fost alesi din cadrul comunitatii, sapte barbati "plini de Duh Sfant si de intelepciune". Acestia aveau menirea sa slujeasca atat in cadrul slujbelor religioase cat si sa supravegheze buna oranduiala la mesele comune. Primul dintre acestia a fost Stefan, iar ceilalti sase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae. Rolul lor in Biserica primara depasea cu mult rolul pe care il iau diaconii in zilele noastre. Ei predicau cuvantul Evangheliei, botezau si ajutau la desfasurarea cultului apartinand organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

  Continuare»

Sfântul Iosif era de neam împărătesc din casa lui David şi a lui Solomon, nepot al lui Matat şi strănepot al lui Eleazar, fecior lui Iacov după fire, iar lui Ili după lege; pentru că Matat, moşul lui, născând pe Iosif, tatăl său, a murit. Pe femeia lui Matat, mama lui Iacov, a luat-o Melhie, din neamul lui Natan fiul lui David şi a născut pe Ili; deci Ili a luat femeie şi a murit fără fii. După dânsul, Iacov, care era frate al lui dintr-o maică, nu şi dintr-un tată, a luat pe femeia lui, - de vreme ce legea poruncea aşa: de va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pe femeia lui, ca să continuie sămânţa fratelui său. Deci, după acea lege, Iacov a luat pe femeia fratelui său şi a născut pe Sfântul Iosif logodnicul.  Continuare»

„Poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare,

și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”

(Isaia 9, 1-2; Matei 4, 16)

Preasfințiți arhierei, Cinstiți preoți şi diaconi,
Cuvioși monahi şi monahii, Drept-măritori creștini,

După ce am citat cuvintele prorocului Isaia despre strălucirea luminii celor ce petreceau în întuneric, Vă adresez cuvânt pastoral la slăvitul praznic al Nașterii Mântuitorului, vorbindu-vă prin analogie despre Peștera Bethlehemului şi Potirul Euharistic, fiindcă în peștera din Betleem S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Tatălui Ceresc, Lumina cea din Lumină, care a venit în lume pentru luminarea Israelului celui vechi și a tuturor popoarelor lumii; și Potirul, fiindcă această Lumină răsare și este în Păharul Euharistic, din care ne putem împărtăși de fiecare dată, la Liturghia săvârșită în Biserică. În Potir Îl găsim pe Cel ce S-a pogorât din Slava cea de sus a lui Dumnezeu și S-a născut în peșteră, aducând pace pe pământ și bunăvoire între oameni.

  Continuare»

Greșelile pentru care vom fi judecați, se împart în patru feluri:

1. Răutățile pe care le facem noi;

2. Răutățile pe care le fac alții din cauza noastră;

3. Bunătățile pe care nu le-am făcut;

4. Bunătățile pe care nu le-au făcut alții, împiedicați de noi.

Toate, toate cu tot amănuntul vor fi cercetate.

Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

  Continuare»

Ultima duminică dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului este Duminica Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos, în care Biserica a rânduit să se citească Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei 1, 1-25, unde se prezintă genealogia Mântuitorului sau Cartea neamurilor lui Iisus.

Ea cuprinde o pedagogie şi o înţelepciune divină care împreună exprimă: aşteptarea cu speranţă a Mântuitorului de-a lungul generaţiilor şi pregătirea în credinţă a oamenilor pentru venirea Domnului Iisus Hristos.
  Continuare»

Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinţi simpli, era şi el smerit cu inima şi bun cu viaţa. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, s-a împărtăşit nunţii celei legiuite şi s-a făcut tată de copii. El vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini. Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, cu osârdie slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, care era o cetate vestită a Ciprului, în împărăţia marelui Constantin şi a lui Constantie, fiul său, unde făcea minuni preaslăvite.  Continuare»